Am avut un vis in noaptea de Craciun.Mergeam pe o plaja, iar Domnul pasea alaturi de mine. Pasii se imprimau pe nisip, lasind o urma dubla: una a mea, cealalta a Lui. Atunci mi-a trecut prin minte ideea ca fiecare din pasii nostri reprezenta o zi din viata mea. M-am oprit ca sa privesc in urma si am vazut toti pasii care se pierdeau in departare, dar am observat ca in anumite locuri, in loc de doua urme, nu mai era decit una singura. Ce surpriza! Locurile in care nu se vedea decit o singura urma, corespundeau cu zilele cele mai intunecate ale existentei mele: zile de neliniste si de rea vointa, zile de egoism sau proasta dispozitie, zile de incercari si de indoiala, zile de nesuportat… zile in care si eu fusesem de nesuportat. Si atunci intorcandu-ma spre Domnul, am indraznit sa-i reprosez:”Totusi, ne-ai promis ca vei fi cu noi in toate zilele! De ce nu ti-ai tinut promisiunea? De ce m-ai lasat singur in cele mai grele momente din viata, in zilele cind aveam cea mai mare nevoie de Tine?”Iar Domnul mi-a raspuns:”Dragul meu, zilele in care n-ai vazut decit o singura urma de pasi pe nisip sunt zilele in care te-am purtat pe brate…”
1 comentarii:
de atatea ori Dumnezeu ne-a purtat pe brate si ne-a scos din ce e mai rau si poate am spus ca prin meritele noastre am iesit biruitori . . .dar intotdeauna Dumnezeu ne-a ajutat
Trimiteți un comentariu