De multe ori stau si ma gandesc, de ce e asa de greu sa credem ca Dumnezeu exista? De ce ne e greu sa vrem sa acceptam ca fara El suntem nimic? De ce trebuie sa trecem prin atatea "traume" ca sa vedem cu adevarat ca EL ne iubeste. Nu de mult am vazut la T.V. cum o fetita de doar 2 ani si jumatate a cazut intr-o groapa, adanca de 10 metri. Stateam si ma gandeam in acele momente cat de mult incearca sa ne atraga atentia Dumnezeu, sa vedem ca viata noastra nu e buna. Multi dintre noi credem ca suntem corecti, chiar daca stim ca nu e asa. Prin cate astfel de "traume" trebuie sa trecem ca sa ne dam seama ca suntem niste oameni pacatosi? Multi dintre noi, dupa ce avem de suferit, intr-un fel sau altul, cand pierdem pe cineva care ne e drag, totdeauna Il invinuim pe Dumnezeu. Dar, inainte sa tragem aceasta concluzie, vreau sa iti spun ceva, GANDESTE-TE mai bine...inainte sa dai vina pe Dumnezeu, gandeste-te la un lucru, MERITI ceea ce ai primit? Eu cred, despre mine, ca nu merit nici sa am ce sa mananc, totdeauna cred ca Dumnezeu ma iubeste cu o dragoste greu de imaginat, chiar daca eu nu merit.
2 comentarii:
Mi sa parut interesanta intrebare ,,De ce ne e greu sa vrem sa acceptam ca fara El suntem nimic?''.... si am vazut ca omului ii este greu sa accepte ca fara Domnul este nimic, pentru ca mandria si orgoliul isi fac loc in inima lui, si se pun mai presus de El, incearca, zadarnic, sa isi expuna suprematia peste tot fara sa ii pese prea mult de Dumnezeu, doar la necaz intorc roata... mda, asta am patit-o si eu... dar bine ca Domnul m-a adus pe calea cea dreapta!
este atat de adevarat noi nu meritam nimic,prin meritul si dragostea Lui avem tot ce avem,Dumnezeu sa fie slavit!!!
Trimiteți un comentariu